Viforel Băbacă este consulul onorific al României la Potsdam, în Germania. Un bucureştean care de mai bine de 20 de ani locuieşte în apropiere de Berlin, dar care vorbeşte şi simte româneşte mai bine decât mulţi dintre politicienii noştri dâmboviţeni. A acceptat imediat provocarea noastră la dialog şi nu s-a sfiit să hoinărească împreună cu noi pe străzile Berlinului.
Reporter: Ce semnificaţie are ziua de 3 octombrie pentrun germanul obişnuit?
Viforel Băbacă: Ziua de 3 octombrie este Ziua Unificării şi astfel cea mai importantă sărbătoare pentru întreaga Germanie. După 45 de ani de separare forţată, starea de unitate teritorială germană a fost restaurată, deşi germanii, ca popor, nu s-au simţit nicio clipă altceva decât un singur popor. Adunarea Poporului din RDG a decis la 23 august 1990 aderarea la RFG. Şedinţa a început la ora 21.00 şi s-a încheiat la ora 2.30. Astfel, din 363 voturi au fost 294 pentru, 62 împotrivă, 6 abţineri şi 1 vot anulat. Din acea noapte, RDG a încetat să existe. 3 octombrie, Ziua Unificării Germaniei, a înlocuit ca Zi Naţională ziua de 17 iunie, pentru teritoriul fostei RFG, şi ziua de 7 octombrie, pe teritoriul fostei RDG, ambele cu încărcături istorice nu tocmai plăcute.

Rep.: Au trecut 20 de ani…
V.B.: Este evident că vorbim de sărbătorirea a 20 ani, dar din 1990 până azi sunt doar 19. Explicaţia constă însă în faptul că încetarea războiului rece, odată cu revoluţia paşnică au culminat cu dărâmarea zidului Berlinului, în seara de 9 noiembrie 1989. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în aceea zi de 9 noiembrie a fost strigătul de disperare al unui singur popor, ce a crescut de la 150.000 oameni, în 6 octombrie, la 500.000 oameni, în 6 noiembrie. Este greu să faci faţă la o astfel de presiune când toţi strigă “Noi suntem poporul!” şi mai ales “Suntem un singur popor!”. Ziua de 9 noiembrie, ziua căderii zidului Berlinului, a fost şi prima propusă ca Zi Naţională dar germanii au încercat să nu atingă, printr-o sărbatoare, puncte sensibile cum ar fi încercarea de lovitură de stat a lui Hitler din 8/9 noiembrie 1923 şi “Noaptea de Cristal” din 9 noiembrie 1938 (Noaptea Holocaustului).

Rep.: Cum se sărbătoreşte Ziua Unificării?
V.B.: Costurile unificării nu au fost deloc mici. De acest lucru şi-a dat seama şi regimul cancelarului Gerhard Schröder, care în scopul de a stimula creşterea economică a propus pe 3 noiembrie 2004 ca Ziua Unificării Germane sa fie sărbătorită în prima duminică din octombrie, anulând astfel ziua liberă. Propunerea a fost criticată de mai multe părţi, inclusiv de către preşedintele federal Horst Köhler, precum şi de fostul preşedinte al Bundestag-ului, echivalentul Camerei Deputaţilor din România, Wolfgang Thierse, ideea fiind în cele din urmă abandonată. În fiecare an, ceremonia oficială pentru a marca Ziua Unificării Germaniei are loc în capitala provinciei care deţine la acel moment preşedinţia Bundesrat-ului, echivalentul Senatului. În mod tradiţional, se organizează o petrecere populară, unde sunt reprezentate toate provinciile cât şi Guvernul. În plus, de câţiva ani, au loc atât la Poarta Brandenburg cât şi pe strada “17 Iunie” în Berlin evenimente speciale, concerte etc.

Rep.: Cum se vede acum unificarea, după 20 de ani?
V.B.: În 1990, aderarea RDG la RFG a venit ca un cadou neaşteptat al istoriei. A fost salutată cu entuziasm şi viitorul părea pictat în culorile cele mai frumoase. Astăzi, nerăbdarea si aşteptările dezamăgiţilor sunt transformate în frustrare şi înstrăinare. Care să fie adevărul? A crescut totul ca un întreg, sau locul vechilor ziduri au fost luate acum de altele, diferite? Reunificarea a adus oamenilor din RDG numeroase îmbunătăţiri în viaţa lor de zi cu zi: în primul rând, au încetat asuprirea şi spionajul politic. Celor care doreau să părăsească ţara nu le mai era frică pentru viaţa lor. La fel de important este faptul că est-germanii au acceptat imediat democraţia parlamentară şi toate instituţiile sale. Economia din RDG a fost, la sfârşitul anului 1989, cu capital şi infrastructură inadecvate, facilităţi de producţie învechite. Prin urmare, unificarea economică avea o ipotecă grea. Investiţii foarte mari au fost necesare pentru a compensa timpul pierdut. În ciuda sprijinului masiv în economie şi în ciuda investiţiilor de miliarde în infrastructură, scopul de a crea o economie competitivă în regiunea de Est a fost doar parţial îndeplinit. Încă sunt diferenţe de salarii de până la 20% între Est si Vest. O armonizare a standardelor de viaţă între cele două regiuni va avea nevoie, probabil, de cel puţin o generaţie. Estimările arată că suma contribuţiilor Vestului în Est pentru perioada 1991 - 2003 se ridică la 1,2 bilioane (1.200 miliarde) de euro, pe baza unor calcule ale Institutului de Cercetări Economice Halle. Aproximativ 156 miliarde de euro vor continua să curgă prin programul de ajutor "Solidaritate Pactul II", din 2005 până în 2019, în noile regiuni (fostele regiuni RDG-iste).
Pe 3 octombrie se împlinesc 20 de ani de la căderea zidului Berlinului, timp în care Europa s-a schimbat fundamental. Ştergerea graniţei absurde ce despărţea capitala germană a dat un semnal esenţial de revenire la valorile democratice ale statului de drept, dupa 50 de ani în spatele "cortinei de fier". S-a creat astfel precedentul producerii unor evenimente unice în istoria bătrânei Europe. Prăbuşirea regimurilor totalitare din Europa Centrală şi de Est au creat cadrul pentru unificarea continentului.


”Ziua Unificării Germane este un moment de importanţă profundă şi de un deosebit impact, ce ne trezeşte amintiri extrem de puternice, însă, totodată, este momentul care ne-a dat speranţe în acel moment de cotitură pentru întreaga istorie!”


Rep.: Germania este azi al doilea partener comercial al României. Cum apreciaţi că au evoluat relaţiile bilaterale în ultimii ani?
V.B.: România se găseşte acum într-o etapă de definire, în întoarcerea sa la marea familie europeană. Cele două ţări au definit obiectivele unui parteneriat strategic cu valenţe multiple, un parteneriat către un scop comun în viitoarea mare familie europeană. Susţinută de aşa zisa “locomotivă germană”, România a făcut progrese enorme în ultimii zece ani. România este privită acum ca o ţară care se modernizează rapid, cu o creştere economică pozitivă, cu excepţia ultimei perioade, în care este implicată întreaga economie mondială, cu o legislaţie din ce în ce mai transparentă şi mai predictibilă. În acelaşi timp, românii au învăţat tot mai mult să depăşească o serie de complexe inerente pentru o naţiune care a trecut prin atâtea încercări, au învăţat că sunt valoroşi şi că pot aduce o contribuţie importantă prin talentul şi priceperea lor în construirea unei noi Europe.
În relaţiile bilaterale, Germania a avut un rol esenţial, pe care România a reuşit să-l aprecieze. Parteneriatul strategic în domeniul economic reprezintă un efect natural al potenţialului uriaş al economiei germane şi al voinţei României de a învăţa cum să devină competitivă într-o Europă unită. Schimburile comerciale între România şi Germania au tot crescut din 1989 iar statisticile arată că Germania este al doilea partener comercial al României, atât în ce priveşte exporturile cât şi importurile. Acest lucru ne dă toate motivele să credem că această tendinţă se va accentua, având în vedere că întreprinzătorii germani care derulează afaceri în România sunt deja mesageri în Germania ai schimbărilor pozitive din România de azi.

Rep.: Cât de atractivă este astăzi România, din punct de vedere economic?
V.B.: Cooperarea româno-germană se bazează şi pe exisţa unor afinităţi de o natură specială. Saşii şi şvabii, etnicii germani originari din România, sunt o punte de legătură între cele două ţări. Şi asta nu numai în relaţiile bilaterale, ci şi ca o dovadă suplimentară a ancorării şi racordării culturale a României la spaţiul european. Minoritatea germană a ştiut ca prin stilul de muncă şi de a fi să câştige respectul românilor şi al celorlalte minorităţi, de-a lungul timpului, lăsând o amprentă de necontestat în societatea românească şi în cultura românească. România are o jumătate de milion de etnici germani mai puţin, dar se consolează cu ideea că aceştia şi familiile lor din Germania păstrează constant legătura cu ţara de origine, pe care o simt, în continuare, a fi căminul lor. Mulţi au afaceri prospere în România sau prin reţele de asociaţii şi fundaţii sprijină România. Îşi asumă în mod deschis identitatea românească. Între multe dintre localităţile în care trăiesc acum în Germania şi cele în care s-au născut în România s-au stabilit parteneriate locale solide.
Trecutul şi prezentul se împletesc în relaţiile germano-române, dar şansele ca viitorul să ne aducă şi mai aproape sunt cu atât mai mari. La acest moment aniversar, toate gândurile noastre bune către Germania şi poporul german. România nu va înceta să fie un partener solid şi de încredere pe drumul comun al Europei unite.


“Ce poate arăta mai bine capacitatea de muncă a germanilor decât faptul că au reuşit s