Dacă vreun mare regizor de la Hollywood ar auzi povestea reghineanului Roland Dieter Alzner, filmul lui ar prinde cu siguranţă podiumul la Oscar. Locuieşte lângă Nürnberg de peste 30 de ani. Viaţa lui se împarte însă între frumosul oraş german şi idilicul sătuc al copilăriei sale, Ideciu de Sus. Provine dintr-o familie de conţi, însă a ratat la mustaţă cariera de gangster.

Dieter, cum îi spun prietenii români, se trage după tată din neamul de conţi Alzner, datat ştiinţific în anul 959, în zona Luxemburgului de astăzi. În biserica evanghelică de la Sibiu este pomenit unul dintre înaintaşii săi, decedat la 1502, şi se face vorbire pentru prima oară de blazonul familiei.
Dieter s-a născut în Reghin, bunicul său fiind un cunoscut medic generalist şi stomatolog, cu studii în Germania, Austria şi România. O familie de saşi intelectuali, tatăl lui Dieter fiind primul care a reuşit să evadeze din infernul comunist şi să fugă în Occident. Copilul Dieter a crescut însă mai mult la bunicii din partea mamei, mici fermieri saşi la Ideciu de Sus. Toate vacanţele şi le făcea în acest peisaj de vis, alături de animalele pe care le creşteau bunicii şi de copiii vecinilor. Plin de viaţă, Dieter a fost un copil-problemă de mic. La grădiniţa în limbă germană de la Reghin a făcut prima boacănă. Lider de grup, a fugit cu un grup de copii în pădure, iscând un tărăboi imens. Apoi, clasele I-IV au fost un vis pentru micuţul Dieter, având-o învăţătoare chiar pe mama lui. Distracţii, onomastici, prăjituri, ţigări şi beri pe ascuns, fotbal, şcoala de pian, cea de aquamodelism, pescuit, plăcintele bunicii servite la pat... sunt amintiri extrem de plăcute pentru el.

Adolescenţă de vis

Adolescenţa a fost şi mai grozavă. Mama îi cerea să ajungă acasă la ora 22, dar el spunea că doarme la bunici la Ideciu şi hoinărea prin discoteci până după miezul nopţii. Dacă prindea cumva trenul spre Ideciu de la ora 24, nu intra în casa bunicii, ci dormea în fân şi se prezenta la raport abia dimineaţa. Tatăl său, divorţat între timp de mama sa, a fost cel care l-a trezit din dulcea sa visare. Tocmai plecase în Germania şi i-a cerut să înveţe şi el limba germană pentru a-l putea urma. Aşa a ajuns la Liceul Liviu Rebreanu, clasa de germană, din Bistriţa, pregătindu-şi terenul pentru marea decolare. Descurcăreţ din fire, tânărul Dieter vindea la Bistriţa blugi, ţigări, cârlige de pescuit şi ţuică de Ideciu... şi era singurul pe care autobuzul care-l ducea la şcoală (făcea naveta de la o mătuşă din Şieu la Bistriţa) îl lua din faţa casei. Contra cost, bineînţeles!
Perioada primelor iubiri nu l-a scutit de multe neplăceri, dar ceea ce l-a salvat a fost vestea că urmează să plece în Germania. Invitat la Securitatea Mureş, Dieter le-a explicat băieţilor de acolo că vrea să ajungă la tatăl lui natural, pentru că nu se poate înţelege sub nicio formă cu cel vitreg. Adevărul era de fapt că-l enervau sticleţii care-i deranjau micile business-uri şi faptul că nu putea purta blugi şi păr lung. În 1978, la 18 ani, Dieter este urcat pe avion şi paraşutat la Nürnberg, la tatăl său. Acesta i-a dat pe mână un apartament şi l-a înscris la cursuri de germană, pentru a-l ajuta să-şi ia Bacalaureatul. Tânărul Dieter însă, scăpat în lumea tuturor posibilităţilor, s-a ocupat mai mult cu chefurile şi distracţiile, neglijând şcoala. După un timp, supărat că nu are rezultate, dimpotrivă îi face numai probleme, l-a expediat acasă. Bucuria lui Dieter! Spre nefericirea lui însă, iugoslavii nu l-au lăsat să intre în România, neputând să înţeleagă ce caută el acolo. Toţi fugeau în sens invers, numai Dieter voia în România comunistă...

Banii de la Dresda

Ajuns înapoi în Germania, după o perioadă de lagăr şi suferinţă alături de câţiva prieteni, Dieter şi-a găsit de lucru. După miezul nopţii se prezenta la cantina socială din Nürnberg de unde primea joburile care erau disponibile pentru a doua zi. Lucrând şi învăţând în acelaşi timp, tânărul a terminat liceul. Spre final însă, s-a îndrăgostit de o canadiancă, pe care a urmat-o în ţara ei. N-a durat decât 6 luni, însă, până i s-au terminat banii. Întors la Nürnberg, Dieter şi-a reluat viaţa veselă de dinainte. Doar pentru scurt timp însă, când s-a hotărât să devină băiat serios şi s-a înscris la Drept. Au urmat o serie de iubite din Franţa şi Suedia care nu i-au permis să avanseze deloc profesional şi financiar, dar în cele din urmă a reuşi să-şi ia licenţa în Drept şi să poată lucra ca jurist la diverse companii. Întors la Nürnberg, Dieter s-a înscris la un curs de Drept în construcţii, organizat de Camera de Comerţ. A lucrat apoi la o firmă puternică de fonduri imobiliare, după care a plecat la Dresda pentru a coordona renovările ample de cartiere care au început imediat după 1990. Aici a fost perioada unde Dieter a început să facă bani frumoşi. Povestea a ţinut însă până prin 2002... După nişte „încercări” de investiţii în Spania, în turism, sasul nostru a pierdut banii şi a revenit cu picioarele pe pământ.

Agricultură la Ideciu
Astăzi este un om obişnuit. A învârtit milioane de euro, dar locuieşte într-un apartament din Herzogenaurach, la 25 de kilometri de Nürnberg. Este în acelaşi timp avocat şi translator pentru comunitatea românească din zonă. Visul său este însă să facă agricultură la Ideciu, să trăiască în casa bunicii de acolo şi să cultive terenurile moştenite din moşi-strămoşi.
Ziarul de Mureş îi mulţumeşte lui Dieter pentru găzduire şi-l aşteaptă acasă.

TEXT: Alin BOLBOS
FOTO: Lorand PINTEA

ziaruldemures.ro