La festivitatea de inaugurare au fost prezenţi: Viceconsul Michael Fernbach- responsabil relaţii culturale în cadrul Consulatului general  român de la München, Directorul onorific al Bibliotecii româneşti „Ion Minulescu”, Liliana Moldovan, Corneliu Lupeş, Şeful Muzeului Literaturii din Bucureşti, Părintele Eromonah Arsenie de la Mânăstirea ortodoxă din Nürnberg, membrii şi fondatorii Platformei Culturale Aşii Români şi alţi invitaţi.

Cu această ocazie s-au inaugurat atât Centrul Culturtal, Biblioteca, cât şi noul sediu al postului de radio on line Radio R România
Prin deschiderea acestora se urmăreşte:
-  Oferirea unui număr variat de activităţi şi manifestări culturale, educaţionale şi divertisment românilor şi germanilor din împrejurimi.
-  Constituirea unui centru de socializare, informare comunitară şi multiculturală.
-  Formarea unui mediu instructiv educaţional menit să favorizeze schimburile interculturale şi să pregătească integrarea noilor membrii ai comunităţii româneşti în societatea germană.
- Instituirea - în cadrul centrului - a unei biblioteci româneşti, care să ofere servicii de specialitate, inclusiv posibilitatea de a consulta cărţi editate în limbile: română, germană, engleză, franceză.
- Crearea unei ludoteci destinată desfăşurării de jocuri şi a altor activităţi menite să satisfacă nevoia de joc şi socializare creatoare a copiilor români şi germani.
- Proiectarea vizionării unor producţii cinematografice din filmografia românească.
În cuvântul de deschidere, Ionela van Rees- Zota mărturiseşte din „secretele” înfiinţării acestor lăcaşe de cultură atutentice româneşti, făcând publice unele din „ coincidenţele” care au dus la botezul întru Domnul „Ion Minulescu”...

„Stimaţi şi onoraţi invitaţi
Cu vădită emoţie în suflet asistăm astăzi 7 aprilie la unul din cele mai importante evenimente ale Platformei Culturale AŞII ROMÂNI, respectiv: Inaugurarea Centrului Cultural AŞII ROMÂNI şi imlicit a bibliotecii „Ion Minulescu”.
Nu de puţine ori am fost întrebată de ce „ Ion Minulescu „ şi nu altfel?
De ce? Nu ştiu! Dar aşa cum poate ştiţi, Minulescu era un mare superstiţios, uneori poate obsesiv, iar când spun asta, mă refer la importanţa numărului trei din viaţa acestuia, cifră care joacă un rol anume în activitatea sa, în unele acţiuni pe care le intreprinde, chiar şi după plecarea sa din viaţă, cifra trei avea să-şi spună cuvântul.
Pot fi doar simple coincidenţe sau „nimic nu este întâmplător”, doresc să expun câteva „coincidenţe” care pentru mine înseamnă foarte mult...
Născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, de bobotează, poartă numele de „Ion”, nume ales sau nu special cu acest eveniment. Aici m-aş alătura şi eu...”Ionela”, prin urmare avem acelaşi patron al numelui, pe Ioan Botezătorul...
Data de 11 aprilie 1944 este data când acesta a trecut în nefiinţă, datorită bombardamentelor din 4 aprilie care au devastat Bucureştiul. În anul 2009, în data de 11 aprilie ( fără să ştim că biblioteca va purta numele „Ion Minulescu”, lansăm campania de strângerea cărţilor, unde căutăm voluntari). În data de 11 iulie 2009 lansăm un alt material în care facem cunoscut faptul că biblioteca de la Nürnberg prinde contur şi se va numi „ Ion Minulescu“.
Dar şirul „coincidenţelor“ nu se opreşte aici. Vă voi destăinui mici, dar foarte interesante aspecte care ( cred eu) mă leagă de „Ion Minulescu”.
Născut la Slatina, eu am făcut Liceul la Piatra Olt, la numai 16 km de locul unde acesta s-a născut. Minulescu a scris prima poezie semnând cu numele de „Nirvan”. Oare faptul că prima mea poezie, publicată chiar într-un ziar din Slatina, sub atenta îngrijire a Inspectorului Şcolar din acea vreme din Slatina Drăghici Nicolae şi a Directorului Liceului din Piatra Olt Obretin Grigore ( profesor de matematică), în anul 1994 şi s-a numit NIRVANA, poezie scrisă la data de 9 aprilie 2004. Să fie iarăşi o coincidenţă?
Oare visul din noaptea de 10 spre 11 iulie, unde l-am visat pe Minulescu recitându-mi din poezia „Nu sunt ce par a fi” a fost impulsul care m-a determinat să dau numele lui  bibliotecii de la Nürnberg?
Oare faptul că una din revistele pe care acesta le-a scos s-a numit „ Insula”, a fost scoasă doar în trei numere, iar primul număr a fost chiar în data de 18 martie 1912 ( chiar data în care 65 de ani mai târziu mă năşteam eu)- exact vârsta la care acesta a decedat...
„Coincidenţe” multe, aşa cum spune şi fiica acestuia în volumul „ Mioara Minulescu- Amintiri despre Minulescu”, când a avut surpriza să vadă în interiorul verighetelor părinţilor ei Claudia şi Ion Minulescu” data căsătoriei acestora: 11 aprilie 1914, exact 30 ani până la ceasul când acesta a trecut în nefiinţă”...
Târgu Mureş. Când spunem astăzi acest lucru, ne gândim inevitabil la Liliana Moldovan, sufletul bibliotecii Ion Minulescu- în România. Datorită acesteia, am reuşit ca în mai puţin de un an acest vis să devină realitate. Visul ca românii din această zonă să aibă o bibliotecă românească la Nürnberg. Datorită ei am reuşit să mobilizăm „ toată suflarea română” pentru a strânge majoritatea volumelor care se află în această bibliotecă.  Nici Minulescu nu este străin de Tg- Mureş, având parte de două din evenimentele cele mai palpitante din viaţa lui., aşa cum povesteşte fiica acestuia Mioara Minulescu: „ În drum spre Tg. Mureş- în tren, am făcut o uşoară criză de apenticită şi mama, care era deja operată, a decis ca imediat ce vom ajunge acasă, să fiu operată de faimosul chirurg Poenaru- Căplecu. Nu mare le-a fost spaima părinţilor când m-au văzut atât de palidă. Apoi, când să intrăm în gara din Tg- Mureş, trenul a deraiat! Din fericire, fără nicio urmare gravă fizică, doar cu valizele căzute în mijlocul vagonului şi o spaimă pe cinste”.
Acestea sunt doar o parte din ceea ce am descoperit ( până acum) din Minulescu. Sunt convinsa că în decursul timpului, cu cât îl voi cunoaşte mai bine pe acesta, voi descoperi noi „ coincidenţe” care îmi vor întări faptul că am ales numele potrivit bibliotecii din Nürnberg.
În privinţa bibliotecii care îi poarta numele, sperăm ca acest sălaş cultural,  profund românesc, să aibă un destin aparte, presărat cu evenimente culturale inedite desfăşurate sub spectrul lecturii şi ocrotite de spiritul marelui poet.
(Ionela van Rees- Zota)”.

De asemenea, în cuvântul de deschidere al domnului Corneliu Lupeş ne „izbim” de faptul că Minulescu merită mai mult. Puţin sau foarte puţin este mediatizat în România. Aproape că unii au şi uitat de el...Dar mai bine să-l lăsăm pe Corneliu Lupeş să ne destăinuie câte ceva din tainele acestuia...
„Nu mică mi-a fost mirarea , când am aflat că este cineva - "persoană importantă" - în visul căreia se arată o bibliotecă pe frontonul căreia era încrustat numele  lui ION MINULESCU, şi unde ....? la Nurnberg...!
Primul semnal a venit telefonic.
"O anume doamnă din străinătate - mă informează supraveghetoarea unui aşezământ memorial din Bucureşti, ce poartă numele autorului "Romanţelor pentru mai târziu",(coordonat de către M.N.L.R.) - se interesează de cât mai multe date, amănunte despre poetul, romancierul, dramaturgul Ion Minulescu". Cu minime informaţii, am apelat la cel mai recent, dar şi la cel mai prompt sprijin, pe numele său "internet".
Iniţial prin scris, apoi şi prin voce, am luat legătură cu necunoscuta, recte doamnă Ionela van Rees -Zota, de la care am aflat că apelarea la numele autorului comediei "Manechin sentimental" se datorează coincidentelor bibliografice, descoperite treptat, cu slatineanul născut în Bucureşti (6/7 ian. 1881), printre ale cărui pseudomine s-a aflat şi "Nirvan", alegere la care s-a oprit în aceleaşi împrejurări şi pesuasiva doamnă, pomenită mai sus, semnatară la rându-i a câtorva volume de versuri.
Ca orice doamnă care se respectă, Ionela van Rees -Zota nu ne caută dezinteresat, fapt pe care l-am intuit , drept pentru care am marşat conştient din cel puţin două motive:
- nu cunoaştem satisfacţie mai mare decât aceea de a oferi ("ai ce dai", "dăruind vei dobândi",etc) ceea ce a făcut să eliberăm biblioteca personală de orice lucrare semnată de neamul Minulestilor (Ion Minulescu, Claudia Millian, Mioara Minulescu), de propriile contribuţii editoriale şi publicistice dedicate acestora, etc. O "excursie" prin librăriile bucureştene sau pe la anticari, buchiristi, au întregit donaţia . Câteva portrete (A3), foto sau copii ale unor lucrări semnate de pictori consacraţi ( V.Brauner, C.Resuu, Teodorecu Şion) au personalizat încă de la naştere lăcaşul minulescian de la Nurnberg.
Cel de-al  doilea argument  al entuziasmului nostru este mai curând o răzbunare: în afara pomenitului muzeu memorial, în capitala României nu există nici o instituţie de cultură care să-i poarte numele ( bibliotecă, instituţie da învăţământ sau de cultură);doar o străduţă mai spăla într-un fel ruşinea bucureştenilor.Mai mult.  Între instituţiile de cultură şi învăţământ din Slatina, de unde i  se trage neamul, şi muzeul bucureştean (unicul din România) nu este nici o punte sau să-i zicem , colaborare : aşa cum se întâmplă în cazuri similare pe care nu le evocăm.
Vă mulţumim încă odată pentru tradiţionala ospitalitate nurnbergiana.Vă urăm succese nelimitate în tot ce întreprindeţi.Scuze dacă v-am deturnat cumva de la proiectele domniilor voastre. „
Toate aceste cuvinte au fost întărite de Viceconsulul de la Consulatul român de la München Michael Fernbach, care a donat bibliotecii Ion Minulescu mai multe volume de cărţi pentru copii, pliante cu istorici şi personaje literare, asigurându-ne de faptul că va fi alături de fondatorii acestor lăcaşe, felicitându-i, dar nu în cele din urmă susţinându-i după posibilităţile pe care le va avea Consulatul.
Nu în cele din urmă, sediul Centrului , a bibliotecii şi a radioului au fost stropite cu apă sfinţită de părintele Eromonah Arsenie de la Mânăstirea ortodoxă din Nürnberg, botezându-se astfel noul locaş de cultură şi binecuvântându-l.
Binecuvântarea şi sfinţirea casei noi este ca un botez pentru om, este un fel de încreştinare a casei, a locului, a spaţiului în care urmează a locui cineva. De aceea, vom vedea, că pe lângă apa sfinţită cu care se stropeşte casa, se foloseşte şi ungerea cu untdelemn sfinţit precum la copilul nou botezat ungerea cu untdelemn şi cu Sfântul Mir. Este un act de mărturisire a dorinţei, a opţiunii, a alegerii noastre de a trăi cu Dumnezeu, sub stăpânirea şi în împărăţia lui Dumnezeu.
Prin slujba de binecuvântare aşezăm casa cea nouă sub oblăduirea lui Dumnezeu, sub pază şi binecuvântarea Lui. Slujba săvârşită de preot are menirea de a alunga orice lucrare a forţelor râului, ea are mai întâi un caracter de exorcizare a locului şi a casei, aşa cum facem exorcizările sau lepădările înainte de botezarea pruncului nou născut
Fie ca toate acestea să dăinuie şi să transmită mai departe şi să fie ocrotite de bunul Dumnezeu şi spiritul marelui poet Ion Minulescu.

Nu trebuie omis faptul că acest eveniment a fost posibil şi datorită sponsorilor şi membrilor Platformei Culturale AŞII ROMÂNI, respectiv: Monica Fronius şi Johann Arpad Breda( BREDA ORTHOPÄDIE), Amalia şi Robert Glassen ( restaurantul ROTER OCHSE), Avocat Denise -Kluever, Alexandru- Schaefer Gîrleanu ( Redacţia Luceafărul), Harald Hubbes ( Măcelăria MOOSER Fam. Ludwig (Cofetăria LUDWIG), Sandor şi Bianca Kovacs, Daniela şi Michael Staicu, Anita Suciu, Darko Simnic, Adriana Bittner- Ciobanu, Daniel Renonn- Preşedinte "Ars Longa",  ocazie pe care o folosim să le mulţumim din suflet...!